Conor McGregor comparat cu tânărul Muhammad Ali

Unele complimente îmbătrânesc și devin evidente.

Conor McGregor avea doar trei victorii în UFC când Demetrious Johnson , cel mai mare luptător de arte marțiale mixte la categoria muscă pe care l-a produs, a trecut cu vederea zgomotul și a observat ceva mai periculos decât lăudăroșenia obișnuită dinaintea luptei. Irlandezul la categoria pană nu era încă motorul comercial al sportului, nu era încă campion UFC la două categorii, nu era încă cea mai controversată celebritate din MMA. Era încă un concurent în ascensiune, cu mâna stângă, o haină de blană care dădea încredere și obiceiul de a spune lucruri nebunești înainte de a le face să pară rezonabile.

Acea veche interpretare contează din nou, deoarece McGregor este din nou în furnal. UFC 329 din Las Vegas l-a adus într-o nouă săptămână de luptă cu Max Holloway, omul pe care l-a învins în prima sa ascensiune. McGregor și-a petrecut timpul pregătindu-se vorbind de parcă timpul i-ar datora bani, plasându-se printre cei mai mari și respingându-i pe Holloway și Alexander Volkanovski ca fiind sub nivelul său. Sună familiar. Întrebarea este dacă vechiul mecanism încă funcționează.

Comparația dintre Conor McGregor și Muhammad Ali, explicată înainte de UFC 329

Evaluarea lui Johnson a venit în 2014, înainte de prima întâlnire a lui McGregor cu Dustin Poirier și după victoriile UFC împotriva lui Marcus Brimage, Holloway și Diego Brandao. Momentul acesta este esențial. McGregor nu-l doborâse încă pe Jose Aldo, nu trecuse încă la gloria categoriei ușoare și nu devenise încă primul campion simultan UFC la 145 și 155 de livre. Johnson evalua pachetul inițial: mișcare, precizie, vorbire, siguranță și calmul neobișnuit al unui atlet care părea să povestească evenimentele înainte ca acestea să se întâmple.

Comparația nu a fost niciodată despre faptul că McGregor ar fi putut egala influența culturală sau CV-ul în box al lui Muhammad Ali. A fost vorba despre ritm și credință. Johnson l-a adus și pe Mike Tyson ca punct de referință, văzând în McGregor aceeași forță de personalitate de la începutul carierei care îl făcea pe adversar să simtă că lupta ar fi început cu mult înainte de grevă. Mulți luptători vorbesc. McGregor, în apogeul său, vorbea într-un mod care punea presiune pe celălalt om să-l contrazică sub critici.

Demetrio Johnson a văzut mai mult decât vorbe proaste la McGregor

Johnson l-a descris pe McGregor ca amintindu-i de un „tânăr Muhammad Ali”, iar replica a supraviețuit pentru că nu era o exagerare superficială din partea unui promotor care încerca să vândă o carte. Provinea de la un luptător de elită care citea psihologia unui alt luptător de elită. Cel mai bun truc al lui McGregor în acea epocă nu era doar să-i insulte pe adversari; era să spună că era mai rapid, mai ascuțit și mai fluid, apoi să lupte ca și cum predicția ar fi fost deja acceptată ca fapt. Poirier a fost prezentat ca un adevărat test la vremea respectivă, iar McGregor l-a înlăturat în mai puțin de două minute.

• Johnson a făcut comparația înainte de meciul lui McGregor din 2014 cu Dustin Poirier.
• Primele trei victorii ale lui McGregor în UFC au fost împotriva lui Marcus Brimage, Max Holloway și Diego Brandão.
• Ulterior, a câștigat titlurile UFC la categoria pană și ușoară.
• UFC 329 este programat să-i prezinte pe McGregor și Holloway în Las Vegas pe 11 iulie.

Miza meciului dintre Conor McGregor și Max Holloway la UFC 329

Revanșa cu Holloway este o măsură ciudată, deoarece pune în discuție două versiuni ale lui McGregor simultan. Prima este cea a boxerului la categoria pană care l-a învins pe Holloway înainte ca oricare dintre ei să devină campioni UFC complet formați. A doua este McGregor mai în vârstă, cu o singură victorie de la câștigarea titlului la categoria ușoară din 2016, revenind după cinci ani departe de competiție și încercând să demonstreze că aura sa poate supraviețui inactivității, bogăției și daunelor.

Pentru McGregor, miza imediată este credibilitatea mai mult decât mitologia. O victorie asupra lui Holloway nu ar șterge anii de reveniri cu întreruperi, dar i-ar oferi un nume de elită actual și un motiv să vorbească despre relevanța campionatului fără a suna blocat în 2016. Pentru Holloway, învingerea lui McGregor ar fi mai mult decât o răzbunare; ar închide unul dintre puținele capitole de la începutul carierei pe care nu a reușit niciodată să le rescrie, amintind în același timp diviziei că nostalgia nu câștigă schimburi.

Pericolul în a relua comparația cu Ali este că poate deveni o bijuterie, numai strălucire și fără greutate. McGregor a câștigat aceste aprecieri timpurii pentru că performanța sa a urmărit cuvintele suficient de repede pentru a le prinde. UFC 329 va spune dacă această relație mai există, deoarece McGregor și Holloway sunt programați să lupte pe 11 iulie.