Kevin Holland îndeamnă să se plângă mai puțin de arbitri

Kevin Holland nu este deloc interesat să facă din arbitri ținta principală după momentele controversate din MMA. Veteranul UFC consideră că competitorii intră în cușcă înțelegând atât pericolul sportului, cât și instrucțiunea repetată înainte de luptă: protejează-te în orice moment. În declarații pentru MMA Fighting, Holland a spus că oficialii sunt meniți să protejeze luptătorii, dar prezența lor nu înlocuiește responsabilitatea competitorului în timpul unui schimb. Părerea sa vine în contextul în care Herb Dean se confruntă cu critici reînnoite, însă argumentul lui Holland este mai amplu decât un singur arbitru sau o singură secvență disputată. El vede campaniile publice împotriva oficialilor ca un răspuns nefolositor la un sport care poate deveni haotic în câteva secunde.

Contextul imediat este reacția la prestația lui Dean la gala UFC White House, unde Alex Pereira a luptat împotriva lui Ciryl Gane. Pereira a fost doborât de un pumn și s-a agățat de Gane în timp ce încerca să supraviețuiască și să-și revină. În acel interval, Gane a lovit cu pumni și coate, reluările arătând că unele lovituri au ajuns la spatele capului lui Pereira, o țintă ilegală. Odată ce luptătorii s-au ridicat, Gane a continuat atacul, iar Dean a oprit lupta pentru a-l împiedica pe Pereira să sufere daune suplimentare. Ulterior, Pereira l-a criticat public pe Dean, iar arbitrului i s-a fluierat mai puternic când apare pe ecran. Holland nu susține că faulturile sunt acceptabile sau că regulile nu contează. În schimb, el subliniază dificultatea de a vedea fiecare detaliu când o secvență rapidă se desfășoară. Din perspectiva sa, imprevizibilitatea sportului este exact motivul pentru care un luptător nu se poate baza doar pe un oficial pentru a identifica și corecta fiecare problemă în timp real.

Responsabilitatea rămâne punctul de plecare al lui Holland

Poziția lui Holland nu este pur și simplu o apărare a lui Dean. El acceptă că arbitrii uneori oferă protecție completă, iar alteori nu pot face acest lucru. Această limitare, spune el, face parte din competiția în MMA, nu este un motiv pentru a transfera toată responsabilitatea asupra celei de-a treia persoane din octogon. Un arbitru are datoria de a interveni când este necesar, dar Holland consideră că luptătorul trebuie să fie totuși atent la riscurile implicate și să acționeze în consecință. El însuși a fost faultat de multe ori și știe că astfel de momente sunt dureroase și nedorite. Chiar și așa, experiența l-a învățat că plângerile au o valoare limitată odată ce acțiunea s-a încheiat. Holland ar prefera ca un competitor să se concentreze pe ceea ce poate fi îmbunătățit înainte de următoarea apariție.

Punctul său central este practic: luptătorii cunosc mediul în care intră, iar o decizie imperfectă nu poate șterge acest fapt. Într-o luptă haotică, pot exista acțiuni pe care un oficial le ratează, mai ales când pumnii, clinch-urile și schimburile la sol se întâmplă rapid. Holland nu prezintă această realitate ca o scuză pentru încălcări. O prezintă ca un motiv pentru ca luptătorii să păstreze auto-protecția în centrul abordării lor. Această perspectivă explică de ce Holland separă critica unei decizii de o campanie de eliminare a unui oficial. Nu spune că arbitrajul este dincolo de orice discuție; spune că obligația unui luptător nu dispare când arbitrajul este imperfect.

Holland a plasat actuala controversă alături de un alt dezacord care îl implică pe Dean. Și-a amintit că Jamahal Hill a fost supărat când Dean s-a interpus între luptători la UFC 300 și nu a permis ceea ce Hill considera o repoziționare corectă. Comparația lui Holland nu a fost oferită pentru a soluționa niciuna dintre situații. Mai degrabă, a arătat convingerea sa că plângerile legate de arbitri fac de mult parte din acest sport și nu se limitează la lupta Pereira-Gane. Are, de asemenea, experiență personală cu Dean care nu este nici în totalitate pozitivă, nici în totalitate negativă. Holland a spus că Dean a arbitrat lupta sa cu Khamzat Chimaev, pe care Holland și-o amintește pentru prinderi scurte și situații neobișnuite la sol.

În ciuda acestor probleme, Holland a spus că nu s-a plâns public. A menționat și o altă ocazie când a avut un knockout cu capul în timp ce Dean stătea pe margine. Holland a descris istoria sa legată de Dean ca un amestec de momente bune și rele. Totuși, a spus că nu va face campanie pentru ca Dean să fie concediat sau ținut departe de evenimentele viitoare. În evaluarea lui Holland, Dean este de mult timp în acest sport și este un O.G. în branșă. A sugerat, de asemenea, că volumul de muncă al unui oficial poate diferi de la o noapte la alta. Comparația de mai jos surprinde de ce istoria personală a lui Holland nu îl determină să se alăture apelurilor împotriva lui Dean.

Propriile sale experiențe nu îi schimbă părerea

Holland a spus că s-a înscris să fie luptător și încearcă să pună această identitate pe primul loc. Faptul că nu poate lupta îl afectează profund, pentru că a concura este ceea ce a ales să facă. De aceea concluzia sa rămâne aceeași indiferent dacă rezultatul este o victorie, o înfrângere sau o egalitate: un luptător a acceptat experiența și trebuie să se descurce cu tot ce vine la pachet. Limbajul său pe acest subiect a fost ferm, mai ales când a discutat despre exemplul pe care vrea să îl dea celor doi fii ai săi. Holland a spus că nu vrea ca ei să crească crezând că este acceptabil să plângi, să te plângi sau să stărui asupra eșecurilor. Ideea din spatele acestei formulări a fost consecventă cu restul comentariilor sale: dă-ți seama ce a mers greșit, îmbunătățește-te și mergi înainte.

El a remarcat, de asemenea, că luptătorii sunt avertizați să nu provoace intervenția arbitrului în luptele lor, deoarece s-ar putea să nu le placă ce are de spus oficialul. Criticile recente la adresa lui Dean s-ar putea să nu dispară rapid după campania publică a lui Pereira. Totuși, Dean a primit sprijin public din partea CEO-ului UFC, Dana White, și a lui Andy Foster, directorul executiv al Comisiei de Atletism din California. Holland adoptă o abordare diferită față de dezbaterea din jurul acestor reacții. El nu susține că oficialii iau fiecare decizie corect. El argumentează că luptătorii ar trebui să evite să facă din arbitru explicația centrală pentru ceea ce s-a întâmplat, atunci când ei înțeleg deja cerințele sportului.

• Oficialii sunt acolo pentru a proteja sportivii, dar nu pot surprinde întotdeauna fiecare detaliu în timpul unei secvențe rapide și complicate.
• Luptătorii ar trebui să accepte riscurile atașate competiției, să se protejeze singuri și să lucreze la a face mai bine, în loc să facă din plângerile publice răspunsul principal.

Răspunsul lui Holland la dezbaterea despre arbitraj lasă loc pentru reguli, faulturi și decizii dificile de arbitraj, fără a trata aceste probleme ca întreaga poveste. Comentariile sale subliniază că MMA se mișcă rapid, oficialii nu pot vedea întotdeauna totul, iar luptătorii acceptă în cunoștință de cauză acest cadru. Bazându-se pe experiențele sale variate cu Herb Dean, Holland preferă responsabilitatea, autoprotecția și îmbunătățirea în locul unei campanii publice împotriva unui arbitru.